CERȘETORIA și VAGABONDAJUL, două fenomene anti-sociale scăpate de sub control

Chiar dacă vagabondajul și cerșetoria sunt considerate probleme "de nedepășit," realitatea este că, dacă s-ar vrea cu adevărat, s-ar putea găsi soluții pentru a le eradica.

1. Orice individ apt pentru munca, dovedit culpabil de vagabondaj sau cerşetorie va fi supus la pedeapsa cu munca in folosul comunității de la 10 zile la o luna.

Pedeapsa va fi executată pe raza primăriei localității unde s-a săvârşit infracţiunea.

În timpul pedepsei condamnatul va fi scos zilnic la munca ce necesita maturatul, spalatul şi reparatul strazilor, maturatul şi întreţinerea gradinelor sau localurilor primăriei sau a altor autorităţi publice sau în lucrări de utilitate publică.

În tot acest timp primaria sau cei interesul cărora se prestează munca, va îngriji de cele cuvenite condamnatului în raport cu munca depusa.
Politia locala va supraveghea îndeplinirea acestei dispoziţii.

2. Vagabonzii şi cersetorii gasiti inapti pentru orice fel de muncă, precum şi minorii mai mici de 18 ani împliniţi nu vor fi condamnaţi, ci vor fi puşi prin hotărîrea tribunalului la dispoziţiunea asistenţei sociale, care îi va putea reeduca, interna sau plasa.

3. Copiii mai mici de 18 ani care se vor găsi vagabondand, cersind sau exercitând meserii nepotrivite cu vârsta şi aptitudinile lor, în scopul de a-i face folositori societăţii, pot fi ridicati de organele împuternicite de asistenţa socială şi internati, cu autorizaţia justiţiei, în şcolile de îndreptare pentru minori, unde vor fi ţinuţi pînă la majorat.

Asistenţa socială poate incredinta ocrotirea şi educarea lor unei instituţiuni de binefacere, subventionata sau autorizata a funcţiona de organele asistenţei sociale, dacă îşi ia obligaţia formarii tinerilor, îngrijirii şi supravegherii lor sub controlul organelor de asistenţa socială a Ministerului Muncii şi Parchetului respectiv.

4. Părinţii şi tutorii vagabonzilor şi cersetorilor minori nu se vor putea opune la internarea lor decât dacă vor face dovada ca au o stare materială şi morala suficienta pentru întreţinerea şi educarea lor sub controlul asistenţei sociale.

* adaptat după LEGEA nr. 2.908 din 4 iulie 1921

PS. Dacă într-adevăr s-ar vrea, s-ar putea. Putem sa legiuim în folosul comunității. Codul penal și toate legile nu sunt date de Sfântul Duh, sunt făcute de noi, oamenii și le putem adapta și modifica după necesitățile societăţii de astăzi. Trebuie doar să alegem oameni corecți, cu cap și responsabili și să îi punem în acele funcții decizionale.
Trezirea!!!!

Elena Didilă